Motivul

Capitolul 1

Capitolul 1

Stăteam intinsă in pat,  privind tavanul, gândindu-mă la când să scot capul afară şi să merg in căutarea unui job, când telefonul meu a inceput să vibreze lângă mine. Am zâmbit când am văzut numele afişat pe ecran.
— Bună! am răspuns cu emoţie şi l-am putut auzi râzând la celălalt capăt.
— Hei, ce face micul meu geniu in computere ? a intrebat el.
— E bine. Tocilarul meu cum este? am intrebat
— Sunt bine. O păsărică mi-a spus că ai terminat  colegiul.
— Da, aşa este.
— De asta am sunat . Îţi datorez un cadou de absolvire şi înainte să spui „nu” te rog promite-mi că te vei gândi la asta.
— Îţi promit ! Acum spune pentru că devin curioasă, spun ridicându-mă din pat.
— Ok, ok. Deschide-ţi email-ul.
Am făcut ce a spus el şi m-am dus la computer. Căutând prin email am văzut unul care spunea „La mulţi ani, Sam!” am apăsat pe el, iar ochii mei s-au făcut cât cepele de uimire. Pe ecranul meu era un bilet dus către Los Angeles.
— Sam ?! Hei ! a spus el observând liniştea din partea mea.
— Dumnezeule ! Când ? Cum ? Dar…mama o s-o ia razna.
Am visat mereu să trăiesc in L.A., dar niciodată nu m-am gândit că va fi posibil.
— Nu fii copil! Ai 22 de ani. M-am gândit că poţi avea un început proaspăt după absolvire, asta şi faptul că mi-e dor de tine. Pe lângă asta deja am vorbit cu ai tăi.
Nu puteam crede cuvintele care ieşeau din gura lui.
— Serios ?! Şi mie mi-a fost dor de tine şi eşti cel mai tare ! L.A. păzea că vin ! am strigat, iar el doar a râs.
— Deci te voi vedea vineri.
— Mulţumesc ! Mulţumesc ! Mulţumesc ! Vorbim vineri ! Te iubesc ! am spus închizând telefonul, nelăsându-l măcar să spună „la revedere”. Aveam puţin timp să împachetez ; avionul meu decolează peste două zile.
Viaţa începe când se termină confortul. Dacă voiam ca visul meu , de a trăi în Los Angeles, să fie realizat, devenind un dezvoltator web (dezvoltator de software) și să ies din cochilie, a trebuit să părăsesc confortul de acasa.
—Zborul 21 la Los Angeles, California pregătiţi-vă de îmbarcare. A sunat vocea unei femei prin difuzoare.
Asta era şansa mea. O dată ce-am pus piciorul în acel avion nu va fi nici o cale de întoarcere şi daca-ar fi sunt sigură că aş regreta. Am oftat lung, aşezându-mă pe locul meu în avion. Întregul zbor n-am putut să nu mă gândesc la ultimele două zile. Madison mi-a spus „Dacă nu mă suni imediat ce ajungi acolo, voi lua primul avion şi te voi vâna peste tot!” N-am putut decât să râd. Cum aş putea s-o uit pe cea mai bună prietenă a mea? Oh, şi să nu-l uităm pe Thomas care are întotdeauna un comentariu pervers : Băieții ăia din L. A. vor fi peste tot în jurul tău. Mai bine să fii în siguranță decât să îţi pară rău „, a spus dându-mi o cutie de prezervative. Ciudat că Madison a fost de acord cu el. Mi-am rotit ochii la amândoi, luându-mi la revedere şi promiţându-le să îi vizitez în curând. Cei doi sunt ei enervanţi, dar acesta este motivul pentru care îi iubesc.
Ieșind de revendicarea bagajelor am început să-l caut prin mulțimea care ieşea din aeroport și nu era nicăieri. Chiar dacă nu ne-am văzut de ceva vreme, l-am putut observa încă de la o milă distanță.